Societăţile care îşi neglijează trecutul nu au viitor

IRIR a fost prezent la conferința “În umbra Războiului Rece. Țările comuniste și terorismul internațional”, ținută în apropiere de Varșovia la inițiativa Institutului Memoriei Naționale din Polonia. Cei 30 de participanți din diverse țări, istorici, cercetători și experți în domeniul informațiilor și contra-informațiilor, au prezentat comunicări deosebit de interesante despre conexiuni și implicații mai puțin cunoscute privind terorismul din anii 1970-80 și regimurile comuniste. În ceea ce privește România, Liviu Tofan a vorbit despre complicitatea dintre Securitate și faimosul terorist Carlos (Carlos and the Romanian Securitate: it takes two to “Tango”).

Contactele personale stabilite sau reînnoite cu prilejul acestei reuniuni sunt foarte valoroase și ar putea facilita noi dezvăluiri despre implicarea serviciilor secrete comuniste, inclusiv a Securității, în acțiuni de natură criminală din timpul războiului rece.

“1989  Un Timp Sărit din Calendar”

Anul 1989 în România a însemnat mai mult decît revoluția din decembrie. Este ceea ce arată filmul documentar “1989 Un Timp Sărit din Calendar”. A fost difuzat prima oară pe 28 decembrie 2014, pe TVR 2.

Documentarul poate fi văzut AICI

Premiul UCIN (Uniunea Cineaștilor din România) pentru cel mai bun film documentar al anului 2013:

Afacerea Tănase

Regia: Ionuț Teianu
Scenariu: Liviu Tofan, Ionuț Teianu
O producție Libra Film

Despre Gala premiilor UCIN, detalii aici și aici

Din juriul galei, prezidat de academicianul Răzvan Theodorescu, au făcut parte Şerban Marinescu, Cristian Tudor Popescu, Doru Mitran, Irina Gărdescu, Mihai Şurubaru, Ioana Corciova, Silvia Cusursuz, Călin Stănculescu, Ştefan Velniciuc şi Cornelia Tăutu.

La Festivalul Filmului Documentar ASTRA de la Sibiu (2013),

Afacerea Tănase. Leapșa pe murite

a fost distins cu Premiul Special

Regia: Ionuț Teianu
Scenariu: Liviu Tofan, Ionuț Teianu
O producție Libra Film

Reacții după premiera din 14 octombrie 2013

Documentarul este o reconstituire palpitantă a senzaționalei afaceri de spionaj ce a ținut prima pagină a presei pariziene în vara anului 1982. Personajele principale – disidenții Virgil Tănase și Paul Goma, și spionul Matei Haiducu – participă la reconstituire prin mărturii actuale sau din epocă, susținuți de relatările unui fost director adjunct al serviciului francez de contrainformații. Intriga politică din fundalul afacerii este ilustrată de conflictul dintre președinții Francois Mitterrand și Nicolae Ceaușescu. Documentarul “Afacerea Tănase. Leapșa pe murite” ne dezvăluie fața ascunsă a României ceaușiste în planul relațiilor externe, precum și mijloacele criminale la care Securitatea nu ezita să recurgă pentru reducerea la tăcere a opozanților.

Scenariul documentariului are la bază cartea “A patra ipoteză” (Liviu Tofan, Polirom, 2012), rezultatul unei investigații complexe de-a lungul a patru ani. Ancheta ne dezvăluie, după mai bine de un sfert de secol, resorturile secrete și mobilurile ascunse ale celebrei afaceri, declanșată de dispariția scriitorului Virgil Tănase, în mai 1982. Elementul central îl constituie cea mai spectaculoasă și mai sofisticată diversiune din perioada Războiului Rece în Europa, organizată de DST, serviciul francez de contrainformații, împotriva Securității lui Ceaușescu. Spionului român Matei Haiducu primise misiunea de a-i asasina, la Paris, atît pe Virgil Tănase, cît și pe Paul Goma. Dar Haiducu a trecut de partea franceză și și-a dezvăluit misiunea DST-ului, iar acesta a înscenat răpirea lui Virgil Tănase și “otrăvirea” lui Paul Goma pentru a-l putea folosi pe Haiducu ca agent dublu într-o misiune secretă în România. Povestea este cel puțin la fel de spectaculoasă ca un foarte bun roman de spionaj, cu diferența că este cît se poate de reală.

Șacalul Securității. Teroristul Carlos în solda spionajului românesc

La editura Polirom, sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) și a IRIR, a apărut cel mai recent volum semnat Liviu Tofan, “Şacalul Securităţii. Teroristul Carlos în solda spionajului românesc”. Este prima lucrare care tratează în profunzime, pe baza unor documente inedite, relaţia dintre teroristul Carlos Şacalul şi regimul Ceauşescu.

Volumul “Şacalul Securităţii” este o reconstituire factuală a unuia dintre cele mai negre episoade din istoria noastră recentă. Pentru prima oară, subiectul colaborării dintre regimul comunist din România şi teroristul Carlos beneficiază de o bază documentară reală, cartea incluzând ca anexe documentele care au stat la baza investigaţiei. Astfel, aceasta dezvăluie dimensiunile nebănuite ale colaborării dintre Carlos, cel mai rău famat terorist al timpului său, şi Securitate, mijloacele care i se puneau acestuia la dispoziţie, precum şi obiectivele vizate. Pentru prima oară este reconstituit în detaliu atentatul de la Radio Europa Liberă din februarie 1981, care a fost de altfel principala ţintă a acestei colaborări sumbre. De asemenea, cartea vorbeşte în premieră despre obstrucționarea anchetei din anii ‘90 privind relaţia dintre Carlos şi Securitatea comunistă.

Dosarul de Securitate al unui ambasador: Coen Stork

o nouă apariție – detalii aici

Coen Stork, fostul ambasador al Olandei la București (1988-1993), este fondatorul Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR).

A patra ipoteză

Un studiu investigativ publicat cu sprijinul Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR) si a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Ca serviciu de informații, Securitatea nu a servit apărării interesului național decît în măsura în care această misiune, altfel legitimă, s-a confundat cu interesul menținerii puterii regimului comunist. Supravegherea populației și pedepsirea „dușmanilor poporului” a fost sarcina de căpătîi a Securității pe plan intern. Dar această instituție a avut și o componentă externă. Sub diverse denumiri, spionajul românesc din perioada regimului comunist nu a fost niciodată o entitate de sine stătătoare. Ca parte a Securității Statului, DGIE sau DIE sau CIE au fost proiecția în exterior a Securității interne. Culegerea de informații (politice, economice, militare) în sensul tradițional al spionajului a fost fie marginală, fie complet deturnată în favoarea priorităților securistice: supravegherea și compromiterea exilului românesc, intimidarea celor de la Radio Europa Liberă, intoxicarea propagandistică a presei occidentale, intermedierea de afaceri dubioase, diversiuni naționaliste, promovarea imaginii lui N. Ceaușescu etc. Ca studiu de caz poate servi „A patra ipoteză”.