Spionajul românesc în perioada regimului comunist – dezbatere la Cărturești
![]() La eveniment au participat: Radu IOANID, istoric, USHMM, Stelian TĂNASE, politolog, Liviu MIHAIU, jurnalist, Andrei MURARU, preşedinte executiv, IICCMER, Liviu TOFAN, director, IRIR, Marius OPREA, director, IICCMER. Ca serviciu de informații, Securitatea nu a servit apărării interesului național decît în măsura în care această misiune, altfel legitimă, s-a confundat cu interesul menținerii puterii regimului comunist. Supravegherea populației și pedepsirea „dușmanilor poporului” a fost sarcina de căpătîi a Securității pe plan intern. Dar această instituție a avut și o componentă externă. Sub diverse denumiri, spionajul românesc din perioada regimului comunist nu a fost niciodată o entitate de sine stătătoare. Ca parte a Securității Statului, DGIE sau DIE sau CIE au fost proiecția în exterior a Securității interne. Culegerea de informații (politice, economice, militare) în sensul tradițional al spionajului a fost fie marginală, fie complet deturnată în favoarea priorităților securistice: supravegherea și compromiterea exilului românesc, intimidarea celor de la Radio Europa Liberă, intoxicarea propagandistică a presei occidentale, intermedierea de afaceri dubioase, diversiuni naționaliste, promovarea imaginii lui N. Ceaușescu etc. Ca studiu de caz poate servi „A patra ipoteză”, carte în curs de apariție la editura Polirom și care a fost prezentată în avanpremieră. |
|