Reproducem de pe blogul lui Dorin Tudoran, cu acordul autorului:
Nu care cumva să credeţi că Securitatea şi Luca Piţu au păreri diametral opus despre orice. Nici vorbă. Hăitaşi şi hăituit sunt absolut de acord că ”Numitul PIŢU LUCA s-a născut la data de 14.01.1947, în comuna Cajvana, judeţul Suceava, fiul lui Vasile şi Magdalena” şi că ”Susnumitul a absolvit liceul în 1965, la Gura Humorului, după care a urmat cursurile Facultăţii de Filologie, secţia română-franceză, la Iaşi.”
E ceva de capul acestui “Obiektiv Obiektivovici” provenit dintr-o ”familie modestă de ţărani”? Cam este. Securitatea zice: ”Aşa cum rezultă din verificările întreprinse şi din materialele ce le deţine asupra sa, posedă o temeinică pregătire profesională, o cultură literară şi filozofică vastă, avantajat de o memorie deosebită.” Başca, vorbeşte şi vreo patru, cinci limbi străine.
Şi, atunci, care-i baiul? S-au cheltuit banii de la buget pe educaţia unui neica Nimeni? Deh, zice Securitatea, Piţu ăsta nu e chiar perfect. De ce? Cu pătrunderea stă mai deficitar, căci este dotat doar cu “o oarecare putere de pătrundere a celor citite.”
Cine face precizarea asta cu deficitul de pătrundere?
Nişte băieţi cu minte gigea, precursori ai lui Vanghelie. La o percheziţie din 1983, efectuată la locuinţa unui student, în căutarea unei cărţi duşmănoase a transfugului Virgil Tănase, peste unul dintre securişti dă norocul: “ de unde, dară, strigătul victorios al securiciului scotocitor după cărţile interzise şi căzător peste a politrucului marxian Al. Tănase terfeleoagă de filosofia culturii (pusă la gura sobei, cu utilitate imediată în aprinderea matutinală a focului de lemne): <<L-am găsit pe Tănase, tov. Maior! L-am găsit pe Tănase! Ura!>>“
Mai e probleme, mai e multe probleme. Iată, Piţu ăsta, după ce că are pătrundere limitată se mai şi esprimă. Unde?
Aici ne confruntăm cu altă problemă, fiindcă la Iaşi apar nişte reviste studenţeşti excelente – “Opinia studenţească” şi “Dialog” – dar care, ca un făcut!, n-au nici ele cine ştie ce putere de pătrundere a celor pe care le publică. Uite, poftim, poezia “Examen” a polacei Ewa Lipska:
“Concursul pentru postul de rege a mers impecabil/A primit puncte în plus pentru originea sa, pentru educaţia spartană şi pentru scrisul cu care i-a subjugat pe toţi /Limba obligatorie s-a dovedit chiar cea maternă./Cînd a vorbit despre artă, membrii comisiei au fost zguduiţi/ Da, era cu adevărat un rege/Preşedintele comisiei s-a dus după popor ca să-l înmîneze festiv regelui/Poporul a fost legat în piele… “
Recunosc, a dracu’ e pielea pe băieţii ăştia din <<Grupul de la Iaşi>>. Cine sunt ei?
Studenţi, lectori, profesori – deopotrivă. ”Nume, dă-ne şi nouă ceva nume”, se-nfierbântă Secu! Şi “sursele”, ”informatorii”, domnişoarele şi domnişorii ”de sprijin” dau nume la kilogram – Sorin Antohi, Tereza Culianu, Liviu Antonesei, Dan Petrescu,Valeriu Gherghel, Petru Ioan, Alexandru Sever Vlad, Nichita Danilov, Alexandru şi Cecilia Călinescu, Lucian Vasiliu, Andrei Hoişie-Corbea, Paula şi Mihai Dinu Gheorghiu, Mircea Doru Lesovici ”i gli altri”. Dar nimeni nu dă analize ca magistrul <<Ionescu>>. Fiţi atenţi:
“Articolul Dacă Levi-Strauss ar citi FRAŢII JDERI, semnat de Luca Piţu, este mai legat, mai lizibil decît altele ale sale. Discutînd geneza scrisului, făcînd comparaţii neaşteptate, ajunge la afirmaţii interesante, totodată bizare ca aceea din final: << Lupta împotriva analfabetsmului se confundă cu sporirea puterii controlului asupra cetăţenilor. Toţi trebuie să poate citi în secolul al XIX-lea. Nimeni nu are voie să nu cunoască Legea, să fie surd la glasul de piţigoi al Principelui.>>“
Mai legat decît ce este articolul lui Piţu? Vezi bine, mai legat decât articolul lui Sorin Antohi Utopica întâlnire.
Ce e în neregulă cu textul lui Antohi? Sursa <<Ionescu>> precizează nuanţat: “În întregime articolul lui Sorin Antohi este vioi, dar cu un stil poate mai puţin adecvat unei reviste de educaţie.“
De ce, domnu’ <<Ionescu>>?
“Aflăm că dl Romain Réchon, lector la catedra de limbă franceză, a cântat din flaut, că un invitat, poetul kurd Sahrib Kemal, a recitat versuri + aforisme din care se citează:<< Libertatea e o femeie care de o mie de ani e lîngă voi, dar unde vă e bărbăţia?>>“
Nasol, nasol de tot. <<Ionescu >> are dreptate. Eşti mosafir în patria noastră primitoare, mai eşti şi kurd pe deasupra şi vii să ne cauţi la bărbăţie, pe noi, nepoţii lu’ Fraţii Jderi? Hai sictir de-aici, cu libertatea ta cu tot, că la noi democrația și libertatea sunt 100% originale!
Tovarășul colonel Brestoiu Horia dă o înaltă apreciere dibăciei sursei <<Ionescu>>, un exemplu ce trebuie urmat, multiplicat, promovat:
”Nota conducerii Securității din 13.12.1982. Iată, în sfîrșit, o notă informativă capabilă să deceleze aspecte ale utilizării literatului pe căile subtile ale unor esențe de ordin reacționar. Și dacă rețin faptul că << Ionescu>> nu este nici literat de profesie faptul devine cu atît mai notabil. În astfel de cercuri trebuie pătruns cu astfel de surse, dacă sîntem capabili să le găsim și, mai ales, să le dirijăm. Serviciul I are datoria s-o facă primul! Rog să mi se prezinte stadiul la care ne aflăm pe acest teritoriu, atît de îndepăratat nouă, de către conducerea Serviciul I și a Serviciului III pentru a contura cercurile ce ne interesează și, firește, măsurile ce se impun. Termen: 10 zile.”
Ce are de obiectat ”Obiektiv Obiektivovici, alias Pițu Luca, în legătură cu turnătoriile sursei <<Ionescu>> și cu nota tovarășului colonel Horia Brestoiu? Spicuim:
“Sursa are toate referințele despre La Cité totale (Seuil, 1980: cu faimoasa postfață a lui Paul Goma (…), le are dară, cum spusei, chiar de la Dan Petrescu, bine penetrat, încă din 1980, de respectabilul professor și psihiatru, mulțumită căruia căsătoria sa cu Tereza avea să fie relatată, pentru uzul pretorienilor, cu o competență de reporter profesionist. (…) Nea Horică ăsta, minune! După 1989, se ițește cu un manuscris despre piloții anglo-saxoni picați prizonieri în România Antonesciană, se ițește la Editura Nemira, nou înființată, unde dă peste… Dan Petrescu. El, domn, îi spune Brestoiului, în esență, că, de-ar fi fost concepută cartea, cu respectarea normelor deontologice ale cercetării istorice, fără improprități lexicale, fără virgule între subiect și predicat, cu rumeguș de limbă lemnoasă minimal, nu ar fi avut nici o reținere în a o celebrizare. Dar, vai, nu era cazul… “
Acum, cine nu știe că Dan Petrescu e un ranchiunos resentimentar?
Cei ce nu au cunoscut realizările Securității sunt înclinați să creadă zvonul că instituția se ocupa doar cu penetrarea și pedepsirea răufăcătorilor, când, în fapt, dădea multă, dar foarte multă atenție prevenirii. Obiectiv cum este, Obiektiv Obiektivovici-Pițu recunoaște. Când, în 1978, apare pericolul nuclear ca Pițu Luca să fie imprudent avansat lector universitar doar pentru că e tobă de carte, tovarășul locotenent Stanciu F.M sesizeză cu agerime pericolul, bate toba și vine prompt cu planul de prevenire:
“Măsuri: Propun ca, prin tov.locot.col.CIOBANU FL, să prevenim avansarea ca lector a lui PIȚU Luca, acesta fiind necorespunzător din punct de vedere moral și politic.“
Voci dușmănoase au susținut că printre metodele de pedepsire a disidenților era și “îmbolnăvirea” lor la comandă. Unora “li s-a dat Radu”, cum era numit aparatul de iradiere a celor din cale afară de periculoși. Nimic mai neadevărat. Obiectivele erau trimise mereu la doctori care să aibă grijă, până la cel mai mic detaliu, de sănătatea lor:
“În cadrul verificărilor periodice care se fac rezerviștilor Ministerului Apărării Naționale, de la catedra de limbă franceză vor fi chemate prin curieri, pe baza unor ordine de serviciu, trei cadre didactice, printre ele fiind și obiectivul, de vîrste apropiate, cărora li se va efectua controlul medical, la C.M.J.
În momentul în care cei trei vor intra dezbrăcați în cabinetul medical, unde tov. maior dr.Mirciu C-tin va efectua această operație, echipa operativă va pătrunde în camera de dezbrăcare, de unde va obține mulajul cheilor de la domiciliul obiectivului. Măsurile operatorative vor fi realizate de tov.lt.maj Ciobanu C-tin, care va conduce pe cei trei la cabinet.
După luarea mulajului echipa se va retrage la sediul inspectoratului.
Cu prilejul vizitei medicale, tov.mr.dr.Mirciu C-tin va completa, prin discuții, fișa medicală <<la zi>> pentru a întări astfel legenda folosită.
Obținerea mulajului va fi obținută de către echipa operativă condusă de locot.colonel Bulai Mihai, locot.major Ciobanu C-tin, căpitan Viziteu Florinel. Acțiunea va avea loc în ziua de 7 februarie 1983.”
O altă bârfă tendențioasă pe care o demontează Pițu Luca este aceea potrivit căreia mulți securiști își făceau treaba fără nici o tragere de inimă, potrivit sloganului corporatist “Voi vă faceți că ne plătiți, noi ne facem că muncim.” Inexact, ne spune Obiektiv Obiektivovici. Unele cadre puneau la bătaie nu doar devotamentul total, dar și geanta nevestii. Iată aici exemplul luminos al tovarășului Lt. Stanciu M. Florian:
“Față de această situație, propun ca în realizarea acestui moment operativ să fie folosită soția mea, care, fiind studentă în anul IV filologie, va fi prezentă în amfiteatrul P, în ziua și la ora aleasă de noi. În acest scop, după efectuarea instructajului corespunzător, va fi dotată cu un <<minifon>> ce se află în dotarea serviciului și a cărui autonomie de funcționare este de două ore, cu schimbarea casetei la mijlocul intervalului.
Aparatul va fi amplasat în geanta soției mele, care va sta asupra sa tot timpul seminarului.
În pauza dintre cele două ore, soția mea va ieși din amfiteatru și se va deplasa într-un punct stabilit, unde o voi aștepta și voi proceda, în mod conspirat, la schimbarea casetei.
Consider că varianta propusă prezintă avantaje din două puncte de vedere: <<minifonul>> va fi asigurat prin aflarea sa în permanență asupra soției mele (în geantă); conform indicațiilor pe care le va primi, soția mea se va așeza în amfiteatru astfel încît să se afle cît mai aproape de obiectiv, asigurînd astfel o înregistrare corespunzătoare.
Față de cele raportate, rog să aprobați măsura propusă.“
Eu, unul, zic să se aprobe și-mi păstrez speranța ca soția tovarășului să fie devotată nu doar cauzei comunismului multilateral dezvoltat, ci și soțului.
Altfel, de se duce la întâlnirile cu amantul, purtând în poșetă minifonul bine conspirat, el ar putea produce înregistrări – limpezi ca apa de izvor! – care să concureze cu cea a lui Glenn Gould cântând Clavecinul bine temperat.
