Seria Întîlnirilor IRIR a debutat pe 11 ianuarie cu o întîlnire cu scriitorul Dorin Tudoran. Apariția cărții sale document Eu, fiul lor – Dosar de Securitate (Polirom) a fost unul din evenimentele editoriale ale anului trecut. Volumul reprezintă o selecţie din documentele de urmărire informativă a lui Dorin Tudoran din perioada 1976-1986. Nu este, deci, o carte scrisă de Dorin Tudoran, ci o carte scrisă de Securitate despre Dorin Tudoran. “Nu eu am scris această carte, ci ea m-a scris pe mine” – așa o formulează chiar Dorin Tudoran, unul dintre foarte puținii intelectuali români care și-au asumat riscul protestului deschis și categoric împotriva dictaturii ceaușiste.
Întîlnirea cu Dorin Tudoran a avut loc la sediul IRIR din Bd. N. Bălcescu 21, scara B, et. 4. Despre Eu, fiul lor, despre semnificația acestei cărți au vorbit Daniel Cristea Enache, Radu Călin Cristea, Liviu Antonesei, Marius Oprea, Silviu Lupescu (Polirom) și Dorin Tudoran. În audiență s-au aflat, între alții, Carmen Mușat, Theodora Bertzi, Dorina Rusu, Germina Nagâț, Harry Tavitian, Florin Iaru, Dinu Zamfirescu, Sorin Antohi, prof. Daniel Barbu, prof. Gabriel Andreescu, prof. Zoltan Rostas, conf. Alin Ciupală, Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii George Enescu, Florin Poenaru, numeroși studenți. |
În deschiderea întîlnirii, Liviu Tofan, directorul IRIR, a spus următoarele:
Doamnelor și Domnilor, mă bucur să vă salut la primul episod al Întîlnirilor IRIR. Inaugurăm această serie de evenimente profitînd de prezența în România a domnului Dorin Tudoran, căruia îi mulțumesc că este alături de noi.
Această carte, “Eu, fiul lor – Dosar de Securitate”, a apărut recent și s-a vorbit mult despre ea. Peste o săptămînă, Polirom va face lansarea cărții în prezența… autorului, era să spun. Dar Dorin Tudoran, al cărui nume apare pe copertă, nu este autorul, nici subiectul, ci obiectul, mai precis obiectivul autorului colectiv Securitatea. Este o carte din documente ale Securității, este o carte document, un document din trecut. Și dacă este adevărat că trecutul este doar începutul prezentului, un asemenea document constituie și un avertisment de care e bine să ținem seama în acest prezent.
Pentru mine, cartea aceasta este o carte necesară. Asta pentru că, într-un asemenea moment de derivă a societății, cînd intelectualul român a ajuns atît de ieftin – prețuri de criză, cum se spune – este important, este necesar, cum spuneam, să ne amintim, sau să ni se amintească faptul că, în împrejurări infinit mai dificile, chiar periculoase, au existat intelectuali români care n-au făcut rabat la conștiință.
Despre această carte vor vorbi imediat Daniel Cristea Enache, Radu Călin Cristea, Liviu Antonesei, dumneavoastră în dialog cu Dorin Tudoran. Eu mai vreau să spun doar un lucru. Nu l-am cunoscut personal pe Dorin Tudoran pînă acum. Există însă o relație mai veche. Acum 25-30 de ani, cînd Dorin Tudoran făcea și pătimea cele consemnate în această carte, eu eram la München, la Europa Liberă. Eu și colegii mei, noi, transmiteam știrile, informațiile despre Dorin Tudoran. Îi spuneam astfel lui Dorin Tudoran că nu este singur sau abandonat, că cineva se preocupă de soarta lui, altfel decît o făcea Securitatea. Permiteam românilor să afle despre Dorin Tudoran, amplificam mesajul demersului său. Eram complici, dar nu așa cum o interpreta Securitatea. Eram complici la bine. Institutul Român de Istorie Recentă este onorat să-i ofere lui Dorin Tudoran acest gen de “complicitate” în continuare.
ÎNREGISTRAREA VIDEO A ÎNTÎLNIRII (de pe YouTube – 4 părți):
Dorin Tudoran la Intilnirile IRIR (1)
Dorin Tudoran la Intilnirile IRIR (2)
