Radu Călin Cristea

Fuga creierelor, fuga de “creiere” este titlul dat de Radu Călin Cristea comentariului său din ziarul Adevărul despre cartea Revoluția din depărtare, lansată recent la Salonul Cărții de la Paris. O carte din care Radu Călin Cristea desprinde următorul mesaj: Această fotogramă a exodului creierelor cotat de diverşi ca o carenţă de patriotism se vădeşte a fi, şi în morala acestor istorii cu exilaţi (totuşi) fericiţi, efectul unor obstrucţii grave ale colectivităţii faţă de elitele sale. Găsim şi logice explicaţii ale irepetabilei experienţe paşoptiste: accesul la din ce în ce mai stricatul aluat din ţară e blocat de riposta sistemică a mediocrităţii generalizate. Cam acesta ar fi mesajul subliminal al cărţii: nimeni nu pleacă din România trăznit de cheful aventurii sau căutând strict bunăstarea materială, ci expulzat de o societate ale cărei vechi şi rele metehne s-au perfecţionat într-o uluitoare cadenţă cu paşii spre democratizare.

Articolul integral îl puteți citi AICI.

Cu ocazia aniversării a o sută de ani de la naşterea lui Cioran, Institutul Cultural Român a invitat intelectuali europeni la o analiză colectivă asupra vieții şi gândirii acestui maestru al paradoxului. Moderatorii au fost Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român, şi Georges Banu, profesor la Universitatea Sorbonne Nouvelle–Paris 3. Au participat Ingrid Astier, Nicolas Cavaillès, Aurélien Demars, Sylvie Jaudeau, Rolland Jaccard, Vincent Piednoir, Pierre Pachet, Fernando Savater, Barbara Scapolo, Sorin Alexandrescu, Sorin Ilieșiu, Simona Modreanu, Constantin Zaharia, Livius Ciocârlie, Florin Țurcanu, Liviu Tofan. Directorul IRIR a făcut o prezentare despre dosarul de Securitate al lui Emil Cioran.

Tot la Salonul Cărții de la Paris a avut loc duminică, 20 martie, lansarea cărții Revoluția din depărtare, sposorizată de IRIR. Alături de Cristina Hermeziu (autor coordonator), la standul României s-au mai aflat Katia Dănilă, Raymond Clarinard, Liviu Tofan și autorii Monica Heintz, Robert Adam, Raluca Ursachi și Iulian Nistea.

Despre Revoluția din depărtare puteți citi AICI și AICI.

“Confesiunile incomode a 30 de tineri români plecaţi după 1989 în lumea largă sunt reunite în volumul “Revoluţia din depărtare” de Cristina Hermeziu, apărut în februarie 2011 în colecţia Actual, la Editura Curtea Veche.

În decursul unui an simbolic – 2009 -, Cristina Hermeziu a întâlnit români, le-a ascultat poveştile şi a schimbat pe internet 500 de mesaje pe această temă. Subiective, particulare, problematizante, poveştile exilaţilor, scoase din anonimat, devin exemplare. Cele 30 de mărturii despre plecare şi experienţa de a trăi în două lumi, strânse în volumul “Revoluţia din depărtare”, constituie un eşantion viu dintro tulburătoare arhivă virtuală, cea a neobositului exod românesc pe uşa deschisă de Revoluţie…” Citiți continuarea AICI

Puteți comanda cartea direct de la Editura Curtea Veche.

Iată un fragment din prefața scrisă de prof. Adrian Cioroianu:

“Pentru cititor, nu garantez deloc o lectură uşoară, nici tonică şi nici cu happy end obligatoriu. (…) Rememorările unora sunt banale, ale altora sunt veritabile scenarii de film, altele par fragmente de romane noir. Dar, peste toate, există o încercare comună: aceea de a găsi o explicaţie pentru acea revoluţie consumată individual în depărtare de ţara natală. (…) volumul propus de Cristina Hermeziu — şi de interesanţii săi coautori — este nu numai un pas în direcţia bună, ci şi un pas mai sus: adică în sensul în care românitatea nu doar va fugi de ea însăşi, ca până acum, ci va găsi şi un moment de reflecţie calmă, pentru a lua ceva distanţă de propriile-i clişee, pentru a privi spre sine şi a încerca să se redescopere, înţelegându-se ceva mai bine.”

Doina Jela, redactorul cărții:

“Mi s-a părut că la nivelul anului 2011, cele două teme ale culegerii de confesiuni propusă de Cristina Hermeziu și apărută acum sub titlul Revolutia din depărtare, sunt adevărate obsesii nu deajuns de conștientizate, în discursul public de azi şi în mințile noastre ale tuturor. Ele sunt fireşte: 1. exodul de neoprit al tinerilor intelectuali din România, imediat ce graniţele s-au deschis; 2. mirajul şi frustrările a ceea ce unii refuză să numească “revoluţie”, preferând în cel mai bun caz termenul de “evenimentele din decembrie 1989″. Dacă parcurgerea acestor confesiuni limpezeşte cât de cât orizonul celor care şi le pun şi-i determină pe cei care nu şi le pun să o facă, eu, ca responsabil al colectiei Actual, de la editura Curtea Veche şi ca redactor al cărții, sunt mulţumită.”

Cristina Hermeziu, inițiatoarea și coordonatoarea volumului:

“Am învăţat, în mai bine de zece ani de jurnalism, că ştirile sunt despre politicieni şi vedete, iar reportajele — cele care îţi taie răsuflarea — despre oameni obişnuiţi. De aceea i-am căutat în lumea largă nu neapărat doar pe românii ajunşi pe culmi de notorietate — oricum dai peste ei —, ci pe românii plecaţi de acasă, dispuşi să descifreze, retrospectiv, gestul lor de ieşire radicală pe uşa deschisă de Revoluţia din 1989, dintr-un spaţiu presupus familiar, securizant. Adunându-le poveştile, mi-am dat seama că drumul parcurs de ei de atunci pare un straniu cordon ombilical, care îi ţine liberi, pentru că îşi cară istoria/revoluţia după ei, dar nu mai aparţin total niciunui loc. De cele mai multe ori,e o fugă din propria țarã pânã la capãtul lumii pentru a o iubi mai bine.”